Albume Vintage

Cat de nerabdatoare am fost sa termin fotografiile Mioarei si a lui Eddy, dar cu un alt gen de prelucrare. Ne bucuram sa stim ca am putut implini dorinta lui Mioara de a avea fotografii in acest stil.  Avand in vedere ca  e prima  postare intr-un stil diferit si pentru ca ne place vom pune la dispozitia tuturor care doresc, posibilitatea de a alege pe langa stilul nostrum de prelucrare si acest stilu de prelucrare.

Asa cum am promis la ultima postare cu Eddy si Mioara, voi impartasi cu voi povestea lor de dragoste. Enjoy it!

Cu mult drag,

Ioana


Povestea noastra
Eddy & Mioara

 

De la vârsta de 14 ani am început să mă rog pentru viitorul meu soț. L-am rugat stăruitor pe Tatăl meu să-mi scrie El povestea de dragoste și așa a făcut.

Povestea noastră plină de romantism și dragoste pură nu are sfârșit, pentru că ea continuă și astăzi. Totuși să vă zic cum a început...

Îl știu pe Eddy din anii liceului. Nu eram la aceeași școală dar îl vedeam aproape zilnic urcând sau coborând scările orașului.

Ne-am cunoscut foarte vag la un curs biblic, atunci am făcut pentru prima dată cunoștință. Timpul a tăcut și a trecut. A urmat o tabără cu tinerii din biserica lui, în care am fost și eu invitată. El a dat dovadă de băiat responsabil, credincios, bine educat și atent, dar vălul nu fusese încă dat de pe ochi. Am fost chemată să vin în tabără cu ei și în al doilea an, de data aceasta, el fiind mai insistent. Nici el nu știa de ce face asta, pentru că nu avea planuri precise de viitor, dar cred că Dumnezeu pregătea deja povestea noastră cu o delicatețe și o creativitate infinită. În tabără am petrecut momente frumoase împreună și începusem să mă confrunt cu ceva ce până atunci nu simțisem....emoții, bujori în obrăjori...etc.

A urmat primul an de facultate, și unul dintre obiectivele mele a fost să-mi închei anii de studenție fără să mă implic în vreo relație de prietenie. Un an ”m-am bucurat” de realizarea obiectivului meu, dar în al doilea an... lucrurile s-au schimbat. La început am protestat, L-am rugat pe Dumnezeu să-mi călăuzească pașii și să-mi liniștească sufletul. Pacea mi-a umplut ființa și atunci am știut că el va fi alesul pentru care m-am rugat.

Pe 8 februarie, în timpul sesiunii, Eddy m-a dus într-un loc liniștit, și cu maaaari emoții, mi-a împărtășit sentimentele lui. Ne-am dat seama că Dumnezeu ne-a unit căile, pentru ca să pășim împreună tot restul vieții. A mai urmat încă un an de facultate și așteptare...

Cea mai frumoasă zi, a fost atunci când, sub privirile celor din cer și a celor de pe pământ, ne-am spus legămintele . A fost o zi specială când razele soarelui și picăturile mari de ploaie s-au unit ca să ne ureze o viață plină de binecuvântări.

Și acesta nu e sfârșitul poveștii... e abia începutul!!!