Fotograf Arad, Ioana Herman Photography, Sedinte foto, albume foto, arad

Ne face mare placere ca in continuare sa va prezentam un cuplu foarte drag noua. Alexandra si Valentin sunt doi tineri, pe care ii obeservi de la o posta ca sunt foarte indragostiti, asa sa intamplat si in ziua nuntii lor, fiecare s-a pregatit pentru marele eveniment, si puteai sa citesti pe fetele lor nerabdarea aceea de a se revedea cu persoana iubita…parca pentru prima data. Intalnirea a avut loc la casa parintilor miresei, i-am asezat pe cei doi spate in spate si i-am pus sa inchida ochii, a fost un moment foarte emotionant. Iar cand s-au intors si s-au vazut, parca totul avea sens atat pentu ei cat si pentru noi. Cred ca oricine isi putea da seama ca ei doi sunt facuti unul pentru celalalt. Am avut parte de o locatie cu totul deoasebita pentru sesiunea foto. Lumina a fost perfecta, mirii nostrii, extrem de indragotiti si superbi, dar mai ales fotogenici. Petrecerea a fost presarata cu jocuri si multe surprize pentru cei doi. Iar invitatii au fost foarte deschisi la idea de a fi fotografiati. Noi ne-am simtit foarte relaxati si inspirati la aceasta frumoasa nunta, deoarece am avut timp sa facem tot ce ne-am propus in materie de fotografie.

Ioana si cu mine vrem sa va multumim, pentru felul in care ne-ati primit in casele voastre si pentru atentia deosebita pe care a-ti acordat-o fotografierii nuntii voastre de vis. Va dorim multe impliniri si binecuvantari.

Ai vostri fotografi ,

Ioana si Sorin Herman

P.S. Stati pe aproape….urmeaza un TTD foarte deosebit…

Povestea noastra
Valentin & Alexandra

"Ne-am cunoscut acum 6 ani, inainte de examenul de admitere la facultate, iar dupa un an am inceput sa cantam amandoi in Corul Studentilor Evanghelici din Timisoara.
Perioada cat am fost implicati la cor ne-a ajutat sa ne cunoastem fara a fi interesati de o relatie in acel moment.
In urma cu 2 ani si jumatate am ajuns sa facem parte din acelasi grup restrans de prieteni cu care am mers mult in misiune intr-un sat din Oltenia. Cu acel grup de prieteni ne-am petrecut Craciunul in Oltenia.
Dupa craciunul in Oltenia mi-am dat seama ca imi place sa stam de vorba si am inceput sa imi analizez sentimentele si sa vad daca sunt statornice.  In anul ce a urmat am continuat sa vorbim ca prieteni, fara sa ii spun nimic Alexandrei si sa incerc sa o cunosc fara sa ii arat prea mult ce simt.
La sfarsitul lui ianuarie 2013 i-am spus ca imi place sa petrecem timp impreuna, sa vorbim si ca as vrea sa ne cunoastem mai bine. Dumnezeu i-a raspuns si ei in mod clar legat de inceperea unei relatii si am inceput sa fim prieteni. Dupa 8 luni in care ne-am apropiat tot mai mult si in care am invatat multe lucruri si ne-am maturizat, am hotarat sa ramanem impreuna pentru restul vietii si am decis sa ne casatorim.
Suntem convinsi ca Harul lui Dumnezeu ne tine impreuna si el ne da putere sa ne aratam dragoste. Stim sigur ca Dumnezeu ne-a pus impreuna si nimic nu ne poate desparti."

Alexandra
 

Dupa cum va spuneam cu cateva luni in urma la cununia civila a lui Andrei si Ramona, iata ca a venit si ziua multa asteptata...ziua nuntii. Pot sa spun ca, la aceasta nunta am avut aproape la fel de multe emotii ca si la nunta mea cu Ioana. Asta si pentru ca Andrei este cel mai bun prieten al meu. M-am simtit atat de bine alaturi de ei, ca si cum fratele meu s-ar fi casatorit. Ma bucur ca, alaturi de Ioana am putut sa surprindem aceste momente magice si unice dintre cei doi “Love Birds” :).

Petrecerea de nunta a fost una plina de energie, la fel ca si cei doi tineri casatoriti. Bininteles ca nu a lipsit muzica buna, a dominat bineinteles muzica“Rock”, Andrei fiind un mare fan. S-a dansat toata noaptea, pana dimineata, cei doi miri fiind de neoprit alaturi de invitatii lor.

Ne bucuram nespus in primul rand pentru ca v-ati gasit unul pe altul, si pentru ca va completati, nu uitati impreuna sunteti una. In al doilea rand ne bucaram ca va cunoastem si va putem numi prieteni. In al treilea rand pentru faptul ca am putut sa ne bucuram impreuna cu voi. Va dorim sanatate si iubire...restul o sa vina de la sine.

Cu drag ai vostri prieteni si fotografi
Ioana & Sorin Herman

Povestea nuntii lui Abel si a Lidiei incepe intr-un loc minunat, o oaza de verdeata si liniste departe de freamatul si zgomotul orasului. Cununia religioasa a avut loc intr-un  castel proaspat restaurant care parca te intorcea cu gandul in trecut, la povesti cu printi si printese. Cei doi se integrau perfect in acest cadru de poveste. Povestea a continuat in gradinile luxuriante ale castelului unde prin intermediul aparatului foto am incercat sa surprindem gingasia si iubirea pe care cei doi insuratei o emanau. Va lasam pe voi sa decideti daca am reusit sau nu. Petrecerea a fost plina de muzica, prietenii celor dor dedicandu-le melodiile preferate. Tortul a fost unul de exceptie, la fel ca si mirii nostrii, fiind compus dintr-o multitudine de mini tortulete, astfel ca fiecare din invitati a primit cate un tortulet.

Va dorim numai binecuvantari

Ai vostri fotografi,

Ioana si Sorin Herman

Povestea noastră
Abel & Lidia

Povestea noastră începe în urmă cu 4 ani, în august 2009, într-o tabără creștină aflată în munții Țarcu, în județul Caraș Severin. Am ajuns acolo, unul din Arad și altul din Timișoara, prin intermediul prietenilor care ne invitaseră să mergem împreună cu ei. Garantaseră un  timp deosebit într-un cadru deosebit – că vom fi atinși de Dumnezeu – (după motto-ul taberei: „Tabăra Plopu. Locul unde Dumnezeu te atinge”). Și într-adevăr așa a fost; ne-a plăcut amândurora pentru că am fost alături de prietenii noștri, pentru că tabăra a fost bine organizată, dar în mod deosebit pentru că am avut parte de timpul de părtășie cu Dumnezeu, pe care amândoi îl dorisem. Așa ne-am cunoscut, sau mai bine spus, așa am luat cunoștință unul de celălalt pentru că în tabără nu am interacționat în vreun mod special. Cunoașterea urma să aibă loc mai târziu, nu foarte târziu, dar mai târziu totuși, și avea să fie neașteptată, dar în același timp și plăcută. Neașteptată pentru că aveam să descoperim că impresiile inițiale pe care ni le creaserăm unul despre altul erau ca vârful unui aisberg: descopereau doar o mică parte din ceea ce eram, și plăcută pentru că partea ascunsă din aisberg ce începeam să o descoperim unul despre altul dădea naștere unui sentiment plăcut.

Așadar, tabăra s-a terminat și, acum când ne gândim, totul s-ar fi putut termina atunci, pentru că nu am prea fost interesați, și nici nu am fi avut cum, să păstrăm legătura fiind din orașe diferite, deoarece nu am făcut schimb de date de contact. Din fericire însă, la o săptămână după tabără, s-a ivit oportunitatea să ne reîntregim o parte din cei ce am fost acolo. S-a organizat o întâlnire în Timișoara! Lidia și-a făcut curaj să vină din Arad și eu am reușit să ajung în cele din urmă, pentru că avusesem alte planuri în ziua respectivă.

Ne amintim cu amuzament ce-a mărturisit Lidia mai târziu: nu-i venise să creadă că am vorbit cu ea, pentru că în tabără nu interacționasem într-un mod personal și nu se așteptase ca de această dată să fie altfel. Acum ne bucurăm, pentru că această întâlnire a deschis ușa către ceea ce urma să vină. Amuzant e faptul că nici de această dată nu am schimbat date de contact ca să putem păstra legătura! Ne-au ajutat prietenii noștri însă, pentru că Lidia făcuse poze în tabără și bineînțeles, lumea a fost curioasă să vadă cum a ieșit. Ei i-au dat Lidiei datele mele de contact, ca să primesc și eu pozele. Pe această cale am început să comunicăm și să ne cunoaștem mai bine. Distanța Arad-Timișoara nu prea ne-a ajutat, așa că ne-am mai văzut doar cu câteva ocazii.

După aproape un an, sentimentele care s-au strecurat încetul cu încetul în inimile noastre au început să iasă la suprafață. Ni le-am mărturisit unul altuia, cu emoție, dar cu sinceritate si deschidere. Lidia mi-a spus prima ce simte pentru mine, apoi și eu i-am mărturisit după câteva luni, în următoarea ediție a taberei Plopu. Am hotărât împreună să fim răbdători și să ne purtăm cu înțelepciune ca să fim siguri că nu ne rănim unul pe altul. În tabără am avut ocazia să interacționăm mai mult, putând astfel să ne cunoaștem mai bine. După tabără am continuat să ne întâlnim, dorind să întregim imaginea aisbergului: am avut momente fericite și frumoase dar și momente dificile și delicate, care ne-au încercat relația. În cele din urmă, în martie 2011, cu încredințarea că Dumnezeu ne-a pus unul lângă altul și rostind primul „Te iubesc” (de data aceasta eu primul), ne-am declarat unul altuia  dragostea și dorința de mai multă dragoste. De acea dragoste care să ne lege pe viață. Am căutat și am umblat după această dragoste frumoasă și jertfitoare în următoarea perioadă de un an și 8 luni, până a sosit și vremea cererii în căsătorie.

Cererea în căsătorie o avem imortalizată, pentru că a fost mascată într-o ședință foto de toamnă. Era un vis al Lidiei să fie așa și plănuind asta am avut emoții ca nu cumva să fac ceva care să mă dea de gol. Dar mi-a reușit planul și a fost o mare surpriză pentru Lidia, care luată prin surprindere, la cererea mea în căsătorie mi-a răspuns: „Nu!!! Ce?!?”. M-am găsit nevoit să cer clarificări și ea mi-a răspuns atunci: „Da! Vreau să ne iubim!”, devenind astfel cei mai fericiți oameni de pe planetă.

Nu după mult timp, a început febra pregătirilor. Ne pregăteam pentru ziua specială în care, înaintea lui Dumnezeu și înaintea invitaților noștri dragi, aveam să depunem jurămintele noastre de dragoste și credincioșie.

Pentru acea zi, i-am ales pe Ioana și Sorin, ca să surprindă și să ne ajute să păstrăm amintirea bucuriei ce am avut-o pe data de 2 Iunie 2013.

Viena este orasul unde Lidia si Ovidiu s-au intalnit si tot aici au decis sa spuna DA! In fata Lui Dumnezeu si a tuturor celor dragi lor. Alaturi de ei in aceasta zi deosebita au fost parintii, bunicii, fratii si prietenii, care au au venit de peste mari si tari pentru a se bucura impreuna cu cei doi. Petrecerea de nunta a fost presarata cu jocuri si surprize pentru cei doi sarbatoriti. Astfel am aflat care este cel mai longeviv cuplu sau rudele care au venit de pe cele mai indepartate meleaguri si multe altele. Am avut parte si de un filmulet prin intermediul caruia i-am cunoscut pe cei doi, din copilarie pana in momentul in care s-au intalnit. La aceasta nunta ne–am simtit ca si in familie, poate si pentru faptul ca, familia Lidiei intotdeauna ne-a primit in casa lor cu bratele deschise.

Sesiunea foto  am realizat-o intr-un frumos parc din centrul Vienei unde ne-am simtit foarte bine alaturi de mirii nostri si domnisorii lor de onoare. Intotdeauna ne bucuram la nunta, alaturi de miri si invitati, mai ales pentru simplul fapt ca, se intemeaza o noua familie, cei doi devin una, dar cand cei doi ne sunt si prieteni bucuria este si mai mare pentru noi. Nunta a fost una frumoasa, cei doi au radiat de fericire, iar iubirea se putea citi pe fetele lor.

Multumesc lui Silviu pentru asistenta, a fost o placere sa colaboram impreuna.

Va doresc o viata binecuvantata impreuna!

Cu drag,
Sorin Herman

Povestea noastra a inceput acum 9 ani, cand prin insistentele unei prietene foarte dragi, am luat parte la o petrecere unde am facut cunostinta cu George, o persoana foarte interesanta si energica. In timp ce dansam si ne studiam din cap pana in picioare, am simtit amandoi o legatura speciala ce se crea intre noi.

Ne-am imprietenit foarte repede si desi amandoi ne doream o relatie mai profunda, drumul spre dragoste a fost destul de intortocheat la inceput. Ne aruncam priviri ascunse, mici atentii, atingeri, vorbe si expesii pe care parca doar noi le intelegeam si simteam. Cu toate acestea, intamplarea a facut sa nu ne putem exprima liber sentimentele unul fata de celalalt. In acea vara aveam planificat impreuna cu prietenele o vacanta la mare. La plecare am avut o surpriza foarte placuta. Pe peron, cu o privire plina de iubire si de dor statea si ma astepta George, cu o palarie de soare pe care a "inecat-o" cu parfumul sau si mi l-a facut cadou. Imi doream nespus de mult sa ne fi putut insoti si el... Tot drumul ne distram si cantam, mai ales piesa Vara Asta de la Vama Veche... "vara asta am sa ma indragostesc"..., iar din cand in cand, reveneam la acea palarie, la mireasma care ma purta cu gandul si parca si cu prezenta inapoi la George. Nici el nu ma putea scoate din ganduri, iar dupa cateva zile a facut tot posibilul si a venit dupa mine la mare! Nu puteam sa-mi incap in piele de fericire! In sfarsit ne-am declarat iubirea unul fata de celalalt.

Din acel moment, oricate piedici ni s-ar fi pus, nimeni si nimic nu a mai putut sa ne desparta. Am descoperit foarte multe unul despre celalalt, iar cel mai uimitor lucru a fost sa aflam cat de similari suntem in gandire. Ne completam frazele, eram parca meniti sa fim impreuna. Am inventat cuvinte cu o noua insemnatate pentru noi. Intr-o zi ne plimbam prin parc iar la un moment dat ne-am asezat pe o banca, vantul adia usor si am hotarat ca din acel moment "wind" este noul cuvant pentru "love". "Wind you forever!" a fost motto-ul nostru de atunci, fiindca "Love is like the wind, you can't see it but you can feel it!" Nu exista sentiment mai placut decat sa fi inteles, iubit si sa te simti in largul tau langa persoana care te face sa te simti astfel si pe care o intelegi si iubesti in mod egal.

Am invatat multe si am reusit sa scoatem tot ce e mai bun unul din celalalt, sa crestem si construim impreuna si sa trecem peste momentele dificile care ne-au aparut in cale cu acelasi optimism si incredere ca si peste momentele pline de fericire si realizari. Am calatorit mult impreuna, am lucrat impreuna, am petrecut foarte mult timp impreuna in acesti 9 ani, iar sentimentul general este ca nu ne putem satura unul de altul, parca in fiecare zi ce trece legatura dintre noi devine si mai puternica si mai profunda. De aceea ne consideram nu doar prieteni, parteneri, iubiti ci intr-adevar suflete pereche. Pe scurt, ne-am intalnit, ne-am placut si am ramas impreuna!

Acum 3 ani ne-am hotarat sa ne casatorim. Cererea a fost facuta intr-un cadru foarte intim, iar din acel moment viata noastra a luat o intorsatura brusca si ascendenta. Schimbarile au venit in lant, iar noi am incercat sa ne bucuram de fiecare oportunitate in parte. Intr-un final, dupa multe pregatiri, multa organizare si nerabdare, a venit si ziua nuntii. Ne-a facut o placere deosebita sa ne reintalnim si reunim familiile, am fost foarte relaxati si fericiti si am simtit ca pana si ingerii si-au facut prezenta indepartand norii negrii si alungand furtuna care s-a prezis in acea zi.
 

Totul a iesit perfect si suntem foarte bucurosi ca v-am ales ca si fotografi sa imortalizati aceasta zi speciala pentru noi. Va multumim din suflet!

Cu drag,
Andreea & George

Tin minte prima data cand ne-am intalnit cu Andreea si George pentru a discuta despre nunta lor si despre posibilitatea de a fi noi fotografii lor, si ne-am simtit atat de bine impreuna, am discutat deschis, si dupa ce ei au plecat chiar ii ziceam la Ioana, sigur o sa ne aleaga pe noi. Mi-a placut de ei deoarece sunt foarte deschisi si s-au implicat foarte mult in organizarea nuntii si a fiecarui detaliu legat de nunta lor.

In ziua nuntii lor toti am avut putine emotii, deoarece se anuntau ploi, dar se pare ca iubirea si optimismul lor a alungat norii de ploaie, si astfel am putut sa ne bucuram de o frumoasa zi de Mai. Emotiile ne-au cuprins si mai mult in momentul in care George trebuia sa-si puna minunatul papion.. Au fost cateva persoane care s-au chinuit cu el, nici youtoube-ul nu ne-a ajutat prea mult pentru ca in momentul in care ne-am uitat la primul clip dupa cautarea cuvintelor “how to tie a bow” am ramas foarte dezamagiti: in loc sa gasim Solutia la legarea papionului am gasit solutia la intinderii  unui arc (incercati si veti vedea)  In final, dupa 30 de minute de stres, solutia a venit din partea unui neamt.

Vremea a tinut cu ei exact cat a trebuit, dupa ce a intrat toata lumea in restaurant si am reusit sa facem poze cu toti invitatii, cu un frumos apus de soare pe post de fundal, a inceput furtuna. Seara a inceput cu dansul mirilor, care a fost unul romantic si spectaculos si care se ondula usor pe melodia draga lor. Si nu a fost doar melodia lor draga ci si a noastra :D:D:D (am pus aceasta melodie la acest album). A fost o petrecere cu mult dans si voie buna, aranjamentul salii a fost unul de exceptie, iar muzica pe placul meu.

Va multumim pentru aceasta onoare!
Ai vostri fotografi,
Ioana si Sorin Herman
P.S. To be continued….TTD

Va mai aduceti aminte de Clara si Raul?... Sunt sigur ca raspunsul este DA! Pot sa spun ca sunt doua persoane foarte dragi noua, poate si pentru faptul ca, am intrat in viata lor prin intermediul fotografiei, si astfel s-a legat intre noi o prietenie stransa. Sunt mirii pe care ii indragim cel mai mult, si asta datorita faptului ca ne-am imprietenit foarte repede si am fost mereu deschisi unii cu ceilalti. Cred ca acest lucru este cel mai important in cariera unui fotograf: mirii sa vada in tine prima data un prieten apoi un fotograf. Daca va mai aduceti aminte, totul a inceput cu o cerere in casatorie intr-un frumos lan de grau, dupa care a urmat cununia civila, iar acum asa cum este si normal am ajuns la ziua nuntii. A fost o nunta de toamna dar cu temperaturi de vara. Nunta a fost presarata cu fericire, voie buna si multa caldura, bineinteles emanata de Clara si Raul ( pe care de multe ori l-am strigat Sergiu ) si nu in ultimul rand de nuntasi. Am avut parte de jocuri frumoase, de muzica buna si de bucate alese. Chiar daca vremea nu a tinut cu noi, totusi dupa oprirea ploii am reusit sa facem o mica sedinta foto in gradina restaurantului. Au fost multe momente hazlii de care imi aduc aminte: una e catelusa Lulu care mereu statea de paza, Raul era cat pe ce sa nu o vada pe Clara din cauza ca Lulu nu era inca convinsa ca vrea sa ramana fara Clara (ati vazut cum statea in fata usii si atunci cand Clara si Raul porneau spre biserica). Un alt moment hazliu a fost la salonul de cosmetica unde eu cu Clara am ras de cuvantul “Barbie” pe care Sorin l-a citit de pe lista de preturi afisata in salon, si stiu cape unii  v-am bagat putin in ceata cu acest cuvant, dar fetele cred ca s-au prins . In concluzie a fost o nunta de nota 10 si ne bucuram ca am incheiat sezonul acesta de nunti, cu o amintire atat de frumoasa.

Clara si Raul va pupam si va dorim tot binele din lume

Ai vostri prieteni,

Ioana si Sorin Herman

P.S. Stati aproape! va urma si un TTD!... si dupa TTD: o surpriza!!! :D