Weddings

Povestea noastra
Cosmin & Ramona

 

Este atat de simplu si atat de frumos atunci cand citesti ori auzi povestile altora de dragoste, dar atat de diferit poate fi acum, cand trebuie sa scriem povestea noastra de dragoste  incat nici nu stim caror momente unice si superbe  sa le dam din nou “viata”.

Ei bine… intr-o seara de vara, se face ca un “el” si o “ea” vin impreuna spre casa de la o repetitie a bisericii iar “el”, se ofera sa o insoteasca in drumul “ei” spre casa. Poteca ce ducea inspre casa “ei” era strabatuta  de mersul  agale al “acestora”, bineinteles parcurgandu-se cu multe zambete, rasete si momente haioase iar toate acestea, la lumina lunii. Ajunsi aproape de casa, s-au oprit, stand fata-n fata, si sorbindu-se doar din priviri, s-a lasat o tacere romantica; trupul “ei” era conturat perfect de lumina tandra a lunii, chipul radia gingasia unui suflet nobil de copil, parul negru ca abanosul flutura in adierea dulce a serii iar ochii “ei” caprui “l-au” fermecat!

Din acel moment am stiut amandoi ca suntem facuti unul pentru celalat si astfel ne doream in nenumarate seri ca acea poteca sa nu se mai sfarseasca :) dar iata ca acum, intr-un final dar si-ntr-un paradoxal inceput, Dumnezeu ne-a unit si ne dorim sa calatorim la fel de bucurosi si indragostiti pana la capatul potecii!

Va multumim din inima, Sorin, Ioana si Alex Herman pentru ca a-ti ales sa ne fiti alaturi in niste clipe ce vor ramanea vesnice!

 

Povestea noastra
Zsolt & Carina

 

El: Nu sunt un om al prea multor cuvinte deci nu vă aşteptaţi la vreun roman. Cu ce să încep? Încep prin a spune că nu m-am gândit că voi face “marele pas”, despre care toată lumea vorbeşte, relativ devreme. Şi sincer, nu regret. Când ajungi să te căsătoreşti pur şi simplu ştii că vrei să îţi petreci viaţa cu persoana de lângă tine. Nu există vreun motiv concret, sau nişte standarde în care se încadreaze ci pur şi simplu ştii. Povestea noastră a început într-o noapte de revelion printr-o simplă invitaţie la o cafea. Nu ştiam încotro se va îndrepta această relaţie dar pe măsură ce timpul trecea eram tot mai sigur ca ea este “the one”. Dintr-odată fericirea ei este cea care contează. Lucrurile nu au fost întotdeauna uşoare şi nici nu vor fi vreodată dar greutăţile nu fac decât să ne întărească pe noi ca persoane şi ca şi cuplu. Nu ştim ce ne aduce viitorul dar nu imi fac griji, pentru că tot ce contează este că ea este lângă mine.

Ea: Iată-mă aici în faţa unei foi de hârtie, pe care trebuie să aştern povestea noastră de dragoste. Dacă ar fi să rezum aceşti aproape 4 ani în care am luptat unul pentru altul aş începe aşa: a fost odată o petrecere de revelion organizată de el şi de aici a început totul. Eu eram relativ proaspăt mutată singură cu Pi (iubitul meu pisic) şi cu peştele meu Albăstrel. A fost o perioadă atât de încărcată pentru mine şi de plină de noutate şi ca şi acum îmi doream de toate. Încet, încet povestea noastră a mers de la sine, s-a dezvoltat, au fost momente de suişuri şi coborâşuri, de joc şi de joacă, de maturitate şi copilărie ca în orice relaţie de care ne lovim. Până la urmă ne-am găsit echilibrul, răbdarea şi mai ales iubirea ce o căutam unul în altul. În final la mare pe un apus frumos de soare el m-a cerut de soţie.

Vă mulţumim Ioana si Sorin pentru fotografiile minunate pe care ni le-aţi făcut!

 

 

 

Povestea noastra
Bogdan & Diana

 

Cred ca nimeni nu si-ar putea imagina cum eu, din povestitoarea care nu ar face pauza mai lunga decat pentru a-si trage sufletul, as putea ramane fara cuvine atunci cand vine vorba de povestea noastra. Si totusi...raman! Am citit mai demult undeva cum ca ‘ toate povestile de dragoste sunt frumoase dar a celui care povesteste este cea mai cea.’ Si probabil asa si este.

Scriind despre noi, e ca si cum m-as reintoarce in timp, si parca, mai ca s-ar putea sa imi vina sa o imping pe Eu-cea care eram atunci in bratele Lui-cel care era atunci. Si totusi, sunt constienta ca schimbata ordinea si cronologia , povestea noastra n-ar mai fi aceeasi.

Stiti filmele acelea de dragoste in care, la un moment dat, cei doi ajung sa treaca mereu unul pe langa celalat? Cand ea intra in cafenea, el pleaca. Cand ea tocmai a terminat de alergat, el ajunge. Ei, pe scurt, cam asta ar fi inceputul nostru, reprezentat fugitiv in doar cateva imagini mentale. Desi am terminat acelasi liceu si am avut clasa pe acelasi hol nesfarsit, niciunul dintre noi nu isi aminteste sa-l mai fi vazut vreodata pe celalalt. Is it funny, is it sad or is it fate :)?Intamplarea ( vorba vine, pentru ca discutand, am ajuns la concluzia ca nici unul dintre noi nu crede ca exista ceva care sa fie doar o intamplare;) ) a facut ca noi sa incepem sa vorbim pe internet chiar inainte ca eu sa parasesc Aradul pentr a-mi incepe viata de studenta...ca doar numai ce aflasem ca voi fi o boboaca in minunatul Cluj. Din primele momente in care am vorbit am inceput amandoi sa realizam ca e ca si cum ne-am stii de-o viata...ar fi romantic sa spun ca au urmat zile lungi de discutii care ne-au adus tot mai aproape, insa realitatea, desi e alta, bate totusi romanticul...daca ai timp sa astepti rabdator :). Asta cred ca e cea mai importanta lectie pe care am invatat-o impreuna! Zilele si lunile si cei 6 ani care au trecut pana ca noi sa ajungem sa formam un cuplu, ne-au invatat multe: ne-au aratat ca unele lucruri ajung sa se intample doar atunci cand esti pregatit si ca Cineva acolo Sus stie sa-ti rastoarne teoriile – o poveste neimplinita in momentul in care am fi vrut-o nu a ramas un timing gresit, asa cum am catalogat-o noi cu tristete si resemnare ci s-a transformat in cea mai frumoasa poveste pe care am fi putut sa o avem vreodata. Fiecare ratacire , fiecare firicel de speranta, fiecare dorinta nerostita cu voce tare au ajuns sa ne formeze in cele din urma pe fiecare in parte.Ne-au format pe noi, cei care ne asteptam de mult. Noi, care am devenit sot si sotie. Nu duc lipsa de imaginatie si nici rapditatea caracteristica in a gasi o chichita nu-mi lipseste, insa trebuie sa recunosc, ca nici daca ar fi fost sa intocmesc o lista cu The baiatul meu, nu as fi putut sa-l creionez si sa-mi iasa la egalitate cu frumosul suflet pe care-l am alaturi zi de zi. Fara Bogdi, nu as fi eu,cea care sunt. Si asa cum imi spune mereu, el fara mine, ar fi in continuare omul organizat  care s-ar trezi dis-de-dimineata...dar cum sa o faca, daca eu savurez somnul din tot sufletul ;))? Asta e drept, ne-am dat reciproc vietile peste cap !Eu , abramburita care ar pune la un loc toate culorile curcubeului, care caut asimetrie si, daca se poate, oriunde un strop de turquoise – El, cel care cauta simetrie, ordine si disciplina ;)). Ce poate iesi din asta? Indubitabil cel mai frumos NOI pe care ne-a fost dat vreodata sa il vedem :)! Mereu m-am intrebat daca e asa cum se spune ca ar fi : e nunta cea mai fericita zi din viata unei femei (asta lasand la o parte momentul magic in care va creste familia:) )?Raspunsul mi-l pot da singura de acum: ziua cea mai fericita nu e una anume si nu e datorita unui ‘pentru ca’ dupa tipar. O femeie nu devine cea mai fericita pentru ca a fost mireasa. Eu, de exemplu, realizez ca sunt cea mai fericita pentru ca ma trezesc alaturi de el, pentru ca luam micul-dejun impreuna, pentru ca ma implineste ca femeie si pentru ca ma face sa rad ca un copil pana imi dau lacrimile. Pentru ca atunci cand suntem impreuna, iese la suprafata tot ce-i mai frumos in noi. Si pentru ca nu as putea adormi daca l-as stii suparat.Pentru ca ne tinem de mana ca doi copii.  Si un ultim ‘pentru ca’...e pentru ca de cand sufletele noastre s-au vorbit intre ele, am stiut ca datorita lui voi avea povestea noastra magica pe care sa le-o spun nepotilor :)! Eh...fiecare are cate-o nebunie...unele vaneaza pantofi, altele gentute sofisticate...eu am ‘vanat’ dintotdeauna povestea care sa merite sa fie spusa mai departe :)! Pentru ca, iubitul meu, esti mai mult decat as fi stiut sa cer!

Dragilor care ati imortalizat momentul, va multumim! Si, Ioana, multumiri speciale...fara santajul care imi promitea ca voi primi pozele doar la schimb cu povestea, nu as fi reusit sa ma incumet :)!

 

Atat pot sa spun despre nunta lor: a fost minunata! Nici nu am simtit ca e ianuarie si ca afara era destul de frig datorita emotiilor celor doi indragostiti care transformau gradele din minus in plus. Radu si Andrea sunt perfecti unul pentru altul! Petrecerea nuntii a fost invaluita de muzica si buna dispozitie si s-a terminat cu un tort delicios, cel mai delicios de pana acum!!

Dragii nostri, va dorim toata fericirea din lume!!!

Cu mult drag,
Ioana si Sorin

 

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 94

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/herman/public_html/templates/ioana_herman_by_paul_todinca/html/pagination.php on line 100